În mod cert, lumea asta se îndreaptă spre o cale greșită. Există un război tacit, cu răbufniri ce se soldează cu sute de vieți pierdute de fiecare dată. Un război al forțelor, în care cad pradă atât de mulți oameni nevinovați. Vă mărturisesc că mi-e frică. Acest sentiment m-a cuprins și în această dimineață, cand am deschis televizorul și am văzut ce s-a putut întâmpla în Nisa. Mi-e frică pentru copiii mei și pentru viitorul pe care îl au în față. Liberte, fraternite, egalite. Acestea au fost cuvintele cu care m-am identificat în toți anii petrecuți în Franța. Acestea au fost cuvintele care, noaptea trecută, și-au pierdut încă o dată forța.
Una dintre cele mai puternice imagini ale evenimentelor de la Nisa a fost, din punctul meu de vedere, fotografia păpușii aflată lângă trupul neînsuflețit al unui copil. Toată durerea, teama, frustrarea, răul unui conflict violent se regăsesc în ea. Este un imens semn de întrebare. De ce ucidem viitorul în loc să-l creștem frumos?
Sursa foto: boredpanda.com
