Sa fii copil e-un lucru serios

As putea petrece ore-n sir jucandu-ma cu Iancu si Ilona. Mi se pare fascinant sa observ cum inventeaza jocuri si personaje pentru ca la ei imaginatia e inca in cea mai pura forma a sa. N-a intervenit inca sistemul educational care sa le spuna ca nu se poate, nici eu, nici Nicolai n-am insistat prea mult cu diferentele dintre realitate si imaginatie decat in lucrurile care le privesc in mod direct sanatatea si siguranta. Asa ca ei au liber sa viseze, sa-si imagineze, sa construiasca si sa le fie bine.

IMG_0300-Edit

Mi-ar placea sa traiesc in lumea lor imaginara, cred ca v-ar placea si voua, pun pariu. Acolo nu exista deadline-uri, nu exista presiuni, totul e bine si frumos si fix cum vor ei. Ilona isi ia cat se poate de mult in serios rolurile de fiecare data. „Maman”, mi-a spus acum cateva zile, „azi ne jucam de-a oamenii mari. Eu sunt mama, Iancu e copilul, iar tu esti prietena mea cea mai buna”. N-am avut incotro si a trebuit s-o imbrac ca pe un „om mare”, va dati seama. Rochita neagra, vesta din blana, accesoriu capilar si pantofi masculini cu aplicatii. Doar ne jucam pe bune.

IMG_0505

Cum sa le explic eu lor ca cel mai frumoase jocuri pe care le pot juca sunt cele in care personajele sunt copii, nu oameni mari? Ca o sa se sature rapid de responsabilitatile de adulti si vor dori sa fie iar copii? Eu imi amintesc ca ieri cand mama imi zicea sa ma bucur de copilarie de fiecare data cand ii spuneam ca vreau sa cresc, sa ma fac mare. Oare ei isi vor aminti?

Ilona poarta o rochie, vesta, bentita, pantofi si sosete, toate Bonpoint
Foto: Lasc Media

IMG_0469-Edit

IMG_0386-Edit

IMG_0401

IMG_0347-Edit

IMG_0450-Edit

IMG_0388-Edit

IMG_0433-Edit

IMG_0300-Edit

IMG_0415

IMG_0300-Edit

IMG_0433-Edit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *