Mereu ma amuza femeile care isi ascund varsta: orice ai face, nu-ti spun cati ani au. Eu nu inteleg asta, mes cheries. Desigur, fiecare are dreptul sa pastreze secretul datelor din buletin, dar tot ma distreaza ca sunt persoane care evita sa spuna cati ani au, de teama ca arata mai batrane decat sunt. O prietena si-a serbat zilele trecute ziua de nastere si am asistat la o discutie despre ani. Ca-s prea multi, cam asta era ideea. Si mi-am adus aminte, inca o data, ca mie nu mi-a fost niciodata frica de varsta mea.
M-am simtit mereu confortabil cu anii pe care ii port. Ii mostenesc pe mama si pe tata, ambii niste oameni care au ales sa traiasca in loc sa numere anii si sa se lamenteze de trecere lor. Datorita acestei mosteniri genetice, nu am dat asa o mare importanta varstei, fiind concentrata sa o traiesc, sa nu pierd nicio clipa din viata mea. 🙂
Uneori, ma joc cu Ilona de-a „tu ce vei face la X ani?”. Si ma bucur sa descopar ca fetita mea tinde sa nu tina cont de ani atunci cand se gandeste la lucrurile pe care le iubeste si pe care le face. Ilona imi seamana si asta ma bucura enorm.
Imi place varsta mea si cred ca fericirea nu tine cont de numarul de ani pe care il ducem in spate. Varsta noastra nu e altceva decat suma amintirilor, iar eu nu pot decat sa o iubesc pe a mea si sa primesc fiecare an in plus cu zambetul pe buze.
Rochie: Moschino (Magazin Moschino)
Geaca Jeans: H&M (Magazin H&M)
Cercei: Meli Melo (Magazin Meli Melo)
Adidasi: Adidas
Rucsac: Moschino (Magazin Moschino)
Poze: Lasc Media
