Uneori imi pierd cuvintele

Pe masura ce cresc, atat Iancu, cat si Ilona, ma lasa tot mai des fara cuvinte. E un sentiment cat se poate de placut, greu de explicat, care imi confirma ca am reusit sa-i crestem frumos si ca, peste cativa ani, se vor transforma in oamenii buni care si eu, si Nicolai ne dorim sa ajunga – stiti despre ce vorbesc, nu-i asa?

Ilona mi-a spus recent ce isi doreste de ziua ei si aproape mi-au dat lacrimile. E innebunita dupa Elsa si toate printesele lumii – parca va si vad cum dati din cap aprobator cand cititi randurile astea, la fel sunt si fetitele voastre, nu? –, asa ca aveam deja un o idee despre cadoul pe care si l-ar putea dori. Ei bine, nu puteam sa fiu mai departe de adevar. „Maman, vreau un tort mare-mare-mare, pe care sa incapem toti. Eu, tu, Iancu, papa, bunica, bunicul, Jason (verișorul) si Maria (doamna care are grija de ei cand eu si Nicolai avem treaba)!” N-am stiut cum sa reactionez, m-a luat prin surprindere si mi-a mers direct la inima. „De ce vrei, mon amour, o poza cu noi toti pe tortul de ziua ta?”, e tot ce am reusit s-o intreb. „Ca sa vada toata lumea ce frumosi suntem si cum ne iubim noi, maman.C’est simple! Oricine poate sa aiba un tort cu Elsa, dar nu toata lumea are familie ca a noastra!” Et voilà, ce sa mai zic? Ilona, 4 ani si 11 luni.

Cand vine insa vorba de haine, tot la Elsa ne intoarcem. Rochita blue ciel a trebuit sa i-o cumpar imediat cum a vazut-o, doar amintea de a Elsei, va dati seama. Pentru ca nu are parul suficient de lung cat sa-i fac si o impletitura ca a printesei, am mers pe o bentita contrastanta si de efect, care sa-i tina sub control suvitele. O pereche de cizmulite cu tenta rock – stiti deja ca Ilonei nu-i place sa fie PREA printesa sau PREA domnisoara – si mon ange e gata de gradinita! „Maman, crezi totusi c-ar trebui s-o punem si pe Elsa pe tort? N-as vrea sa se supere!”, mi-a zis a doua zi, dupa ce-a stat si-a reflectat ea mai bine. Ilona, pur si simplu Ilona!